Motanul încălțat

S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori, măgarul mijlociului, iar motanul mezinului.

„Ce folos de la un motan?” gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame.
„Nu fi trist, stăpâne!” îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. „Fă-mi doar rost de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai uşor prin păduri şi câmpuri. Şi-ţi promit că n-are să-ţi pară rău!”…

Dramatizare şi adaptare scenică: Valentin Dobrescu; regia artistică: Valentin Dobrescu; scenografia şi păpuşile: Mihai Pastramagiu; muzica: Constantin Panaite, Alexandru Panaite. Distribuţia: Florin Iftode, Cezar Amitroaei, Marius Rusu, Alin Gheorghiu Aurica Dobrescu, Ibica Leonte, Anamaria Chelaru / Oana Sîrcu, Operator imagine sunet Marius Gemiga şi maestru lumini sunet Radu Huţanu; tehnicieni scenă: Stelică Dascălu şi Dan Strătianu. Croitorie Maricel Urieşu, feronerie şi tâmplărie: Gheorghe Maxim