De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozii şi de frig, smunceşte o dată din toată puterea. Şi, sărmanul urs, în loc să scoată peşte, rămâne făr’ de coadă!
De mult, tare de mult, trăia odată un om bătran, el și cu nevasta lui. Și oamenii aceștia îndrăgiseră un biet câine, pe care îl hrăneau cu pește și cu tot ce aveau ei mai bun în bucătărie.
Într-o zi, un măgar trecea pe lângă casa bătrânului și s-a oprit lângă fereastră. Aici avea să vadă uimit comportamentul pe care bătrânul îl avea cu micul cățel care mai avea și privilegiul de a sta în casă.
