Când era Păcală mic și atunci era dat naibii. La 13 ani, rămânând orfan de părinți, fu dat în îngrijirea unei mătușe, care avea un cusur: vorbea numai în proverbe.
Era pe vremuri un împărat căruia aşa de mult îi plăcea să fie bine îmbrăcat şi să aibă mereu haine noi încât îşi dădea toţi banii numai pe îmbrăcăminte.
Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
“Unde este sarea pe care trebuia să o aduci acasă?”, întrebă supărat stăpânul.
“Iartă-mă stăpâne, dar sarea s-a topit în apa râului”, a răspuns măgarul.
