Publicul este invitat la un spectacol de mare rafinament, o comedie-farsă , de clasicul francez Eugene Labiche , abil maestru al quid-pro-quo-urilor şi răsturnărilor de situaţii comice.
Ce aţi face dacă într-o zi aţi găsi în servieta dumneavoastră cu care mergeţi la serviciu, pardon, “job”, că aşa am auzit că e “cool” să se spună azi, deci, dacă aţi găsi o sumă de bani cu care aţi putea trăi liniştit cu familia până la adânci bătrâneţi, ce aţi face?
Lumea prezentată de Caragiale este o lume defectuoasă, parazitară.
Dacă o lume defectuoasă devine defectuoasă înseamnă că de fapt a devenit o lume normală.
O poveste în care personajele experimentează câte puțin din toate, de la dramă la poezie, la filozofie: căutări psihologice, vise neîndemplinite, ieșirea din zona de confort, motivația de a trăi, absurditatea condiției umane sau descoperirea sensului vieții.
„Steaua fără nume”, un spectacol în care comedia se împletește cu drama, recomandat cu căldură tuturor celor care vor să viseze și să evadeze din cotidian!
Ce au în comun un călugăr, un corporatist, soția sa, o bătrână cu trecut comunist, un agent imobiliar și fiica acesteia, o maseuză (erotică) și un tânăr agent (imobiliar) sub acoperire?
Un spectacol de monodrame în care trei actori vor juca pe rând, singuri, încercând să vă fascineze prin emoţie, râs, plâns, prin acest echilibru dintre viaţă şi joc.
Un studiu despre căsătorie în ideea de pact, de alianță liber consimțită, între bărbat și femeie, mai mult decât o uniune, nu în sens spiritual ce mai degrabă pragmatic, material. Până la semnătură și DA avem mai întâi cerere și ofertă.
Păcală, eroul popular iubit de toată lumea pune punct vicleniei, minciunii și ipocriziei prin umorul și istețimea sa ascunsă sub o mască de naivitate și simplitate.
„Farmazonul din Hârlău” care, cu toate imperfecțiunile sale, este o piesa originală, bine închegată și poate fi considerată piesa cu care s-a născut Teatrul Național în România.
Cele două personaje intră în scenă spectaculos, cu câte un gest extrem - ea, gata să se sinucidă, el, inundat de apă care curge de la baia ei. Nu se cunosc, nu au nimic în comun, îidesparte un zid. Domnul Chesnot atacă în forţă.
Spectacolul este o lungă conversație între doi oameni diferiți, doi oameni care fac parte din clase sociale diferite. Doi oameni între care există o permanentă confruntare, o tentativă de omucidere și una de sinucidere, ambele eșuând în grotesc.
Anonimul veneţian este un spectacol sensibil, profund, emoţionant. Ea şi El îşi trăiesc dragostea dincolo de vreme, într-o Veneţie in care iubirea înseamnă libertatea de a înfrunta zâmbind viaţa şi moartea deopotrivă.
Domnilor jurați, trăgaciul a fost apăsat. Glonțul a ucis. Dar cine a ucis pe cine? Cine a sedus pe cine, cine a mințit pe cine? Un joc de-a păcatul, iubirea și moartea în care toți vinovații sunt inocenți.
Spectacolul culminează cu replica „generalului” Revunov-Karaulov: „Ce porcărie! Ce josnicie! Unde-i ușa? Pe unde se poate ieși afară?” și, nu mai puțin semnificativa replică a „nuntașei” Zmeiukina: „Nu-mi ajunge aer! Vreau atmosferă!”
,,Take, Ianke și Cadîr’’ rămâne o operă semnificativă din două perspective: a scrisului lui Victor Ion Popa și a literaturii dramatice românești din perioada interbelică.
Nu există educație, există doar exemplu personal” spunea Gheorghe Țițeica. Iar spectacolul nostru aduce cinci asemenea exemple, adresându-se tineretului, dar și celor care le lasă această lume moștenire. Cât de departe se poate ajunge pentru o notă la bacalaureat?
Costume de epocă, melodii celebre, video mapping și alte elemente scenice vor compune O EMOȚIE, un spectacol plin de energii pozitive care va rămâne în sufletele și în gândurile spectatorilor pentru multă vreme.
